Biserici


„Cred … într-unui Domn, lisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu,

Unul – Născut, Care din Tatăl S-a născut,
mai înainte de toţi vecii.…”
(Simbolul de credinţă niceo-constantinopolitan.
articolul al ll-lea)

Biserica, în sens de comunitate, este numită Trupul lui Hristos (Efes.1, 23) … .

Biserica, în acest sens, este rezultatul lucrării răscumpărătoare a lui Hristos şi prelungire firească a acesteia. Hristos repetă în fiecare credincios, prin Sfintele Taine, drumul parcurs de trupul Lui îndumnezeit de la întrupare la înviere, când a devenit cu totul plin de energiile Duhului Sfânt. Biserica este instituţie divino-umană întemeiată de Mântuitorul prin Sfinţii Apostoli ca organ de mântuire şi sfinţire a credincioşilor. Biserica este locaşul anume construit şi consacrat pentru cinstirea lui Dumnezeu şi realizarea comuniunii cu El, în care ierarhia bisericească şi credincioşii împreună săvârşesc cultul divin public la timpuri stabilite şi după anumite rânduieli.

Comuna Mihăileni este bine reprezentată din punctul de vedere al lăcaşurilor de cult, având 9 biserici, din care 6 sunt biserici ortodoxe şi 3 sunt biserici evanghelice.

Bisericile ortodoxe din comuna Mihăileni:

Protopopiatul Agnita

Mihăileni

  • Biserica Sf. Nicolae – 1839;
  • Biserica Sf, Dumitru – 1880; Preot Negrilă Lucian, cântăreţ bisericesc Miclea Nicolae;

Moardăş

  • Biserica înălţarea  Domnului  –   1820;  preot  Dancu  Aurel,  cântăreţ bisericesc Bodolea Roman;

Metis

  • Biserica Cuvioasa Paraschiva – 1970; preot Rusu Mihai, cântăreţ bisericesc Leb loan;

Şalcău

  • Biserica Cuvioasa Paraschiva – 1883;  preot Negrilă Lucian,  cântăreţ bisericesc Gidiu loan;

Răvăşel

  • Biserica Sf. Arhangheli – 1866; preot Dancu Aurel, cântăreţ bisericesc Ţabra Dumitru.

In jurul anului 1700, credincioşii bisericii din Mihăileni s-au împărţit în ortodocşi şi greco-catolici, sub presiunea stăpânirii austro-ungare. Despre prigoana preoţilor care nu s-au unit cu biserica Romei consemnează istoricul Silviu Dragomir în „Istoria dezrobirii religioase” a românilor din Ardeal în sec.XVII”, 1920 Conscripţia lui Klein, de la 1733 consemna că erau 405 suflete în Mihăileni, comuna aparţinând de administraţia Broştenilor. Avea biserica şi casa parohială cu doi preoţi, Popa Dumitru unit şi Dumitru Simion, preot ortodox. Din cele 405 suflete se precizează că „multe vor fi fost neunite” Revin la ortodoxie după 1733 pentru ca pe la 1825 să-i regăsim la uniţi, aşa cum se consemnează în şematismul Blajului de la 1842. în 1948 toţi credincioşii greco-catolici revin la ortodoxie.

Biserica Ortodoxă „Sf. Nicolae” a fost construită în 1839, de către preotul Pavel Leb, pe locul unei bisericuţe din lemn Pictura datează din anul 1970-1971 şi a fost executată de către pictorul Dobrescu Gheorghe din Braşov In 1973 a fost zugrăvită in exterior.

A doua biserică din Mihâileni, biserica „Sf. Dumitru” este vechea biserică ortodoxă a celor câteva familii de credincioşi care au rămas neuniţi şi a fost zidită în 1880 cu bani colectaţi din vechiul Regat şi pe cheltuiala lui Candid Cândidănescu. Restaurări de seamă s-au făcut în timpul preotului Silviu Raica. in 1924 s-a făcut o reparaţie capitală, cu bani de la credincioşii din sat. In 1964 a fost zugrăvită biserica – preot loan Hampu -iar în anul următor s-a împrejmuit partea din faţă cu gard din ciment şi grilaj din fier Slujbele religioase se săvârşesc numai la hramul bisericii de Sfântul Mare Mucenic Izvorâtoru de mir Dimitrie Cărţile de slujbe au fost aduse de la Mănăstirea Curtea de Argeş, prin osteneala călugărului care se semnează Nilschii Monahul Biserica a fost construită în anul 1899, din piatră şi cărămidă, cupola şi acoperişul erau din lemn şi au aparţinut unei biserici din Răvăşel Ctitorii bisericii sunt credincioşii din Metis, stilul acesteia fiind bizantin, cu elemente gotice Datorită alunecărilor de teren din 1968, biserica este grav avariată, anul următor este demolată şi reconstruită în 1971 cu bani tot de la credincioşi. Noua biserică este construită din piatră, beton şi cărămidă, iar acoperişul din ţiglă.

Despre viaţa religioasă în parohia ortodoxă Moardăş, se cunosc puţine date. Bătrânii satului îşi amintesc de o biserică din lemn de proporţii reduse, amplasată în fostul cimitir comunal. Parohia Moardăş exista şi înaintea anului 1700, iar în timpul episcopului Inocenţiu Micu Klein, ea număra 80 de suflete. în secolul al XVIII-lea, credincioşii au trecut de la uniţi la ortodocşi, iar în 1815 au revenit la biserica greco-catolică, preot fiind atunci Ştefan Raicu, care a păstorit între anii 1818-1854 in 1820 s-a construit actuala biserică, cu hramul „înălţarea Domnului”, prin contribuţia puţinilor credincioşi şi prin colecta făcută prin ţară Biserica a fost renovată în întregime, în anul 1940, de către preotul Grigore Hampu Clopotul datează din anul 1815 şi cântăreşte 20 kg. Din acelaşi an datează şi o pictură pe pânză care reprezintă hramul bisericii „înălţarea Domnului” Casa parohială datează din 1888 şi a fost renovată în 1958.

Parohia ortodoxă Răvăşel nu dispune, din lipsă de izvoare istorice, nici ea, de prea multe date Parohia nu avea preot şi biserică, deşi numărul credincioşilor era destul de mare in raport cu mărimea satului Se ştie că pe timpul episcopului Inocenţiu Micu Klein, parohia avea doar 80 de suflete. La începutul sec. al XlX-lea între 1805-1823 funcţiona ca preot interimar, Pavel Leb din Mihâileni Parohia devine de sine stătătoare din anul 1830 avându-l ca preot pe Dumitru Opriş. Biserica va fi construită în 1866 sub preotul Vasile Coman, din cărămidă şi piatră, acoperită cu ţiglă. Are forma obişnuită de naie, fără arcuituri, tavanul drept, fără pictură Turnul înalt, cu acoperişul în şase feţe este rezistent. A fost renovată în 1940 şi 1974, iar în 1976 s-a introdus curentul electric în jurul bisericii s-a construit un zid de beton cu grilaj din fier forjat Casa parohială datează din 1912 şi a fost renovată în fiecare an Clădirea anterioară a ars în 1912 şi odată cu ea şi arhiva.

In Şalcău, din punct de vedere confesional, până la 1948 se vorbeşte de doi preoţi şi apoi de unul, care administrează Şalcăul. în timpul conscripţiei lui Klein, în Şalcău erau 200 de suflete cu biserica şi casa parohială, doi preoţi, Stan şi Toma Pentru o perioadă de un secol, nu există date despre viaţa religioasă din Şalcău Se vorbeşte de existenţa unei biserici din lemn. Actuala biserică ortodoxă, cu hramul „Sf. Cuvioasa Paraschiva”, datează din 1883 şi a fost construită prin eforturile preotului Artimon Blăjan şi prin colecte în satele din judeţele Alba şi Sibiu. Biserica are formă de corabie, cu pridvor, naos, pronaos şi altar. Interiorul este zugrăvit în stil românesc popular; au fost efectuate restaurări în 1964, 1975 şi 1976.

In ceea ce priveşte parohiile evanghelice, ca de altfel şi în cazurile parohiilor ortodoxe, nu există prea multe informaţii despre trecutul acestora. Lipsa izvoarelor şi surselor documentare au afectat posibilitatea de a vorbi despre un trecut istoric confesional, bogat. Există, totuşi, unele date despre parohiile evanghelice din Moardăş şi Metis.

Prima atestare documentară despre existenţa parohiei evanghelice Moardăş datează din anul 1373. Biserica a fost construită îri sec. al XlV-lea şi a fost închinată Sf.Nicolae este în stil gotic cu tavanul boltit. Altarul datează din secai XVIII-lea. Cea mai veche parte o constituie tabloul principal care reprezintă răstignirea şi datează aproximativ de la 1700. Acesta a fost restaurat în 1789 de Petersberger, pentru 421 florini. Orga a fost construită în anul 1803 de către maistrul din Biertan, Samuel Mâtz şi restaurată în anul 1837 de Emanuel Chradic din Sibiu. în anul 1918 tuburile principale au fost confiscate pentru maşina de război şi au fost înlocuite abia în 1963. în partea de apus a bisericii a existat un turn clopotniţă până în 1875 când s-a dărâmat, locul lui fiind luat de un turn rotund, cu acoperiş în formă de piramidă aflat în partea de apus a bisericii. Biserica este împrejmuită cu un zid înalt care se păstrează în parte.

în satul Metis, biserica evanghelică, actual monument istoric, cu hramul Sfintei Cruci a fost construită la începutul sec.XV-lea Va fi dărâmată în 1861 când a început construcţia unei noi biserici în stil neogotic. Va fi sfinţită în 1863 de episcopul Georg Paul Binder. în acelaşi an se procură un altar nou, construit în mare parte la Viena. Tabloul altarului reprezintă pe Mântuitorul predicând; poartă inscripţia „Pictat de Emil Pirchen” Orga datează din anul 1793 şi a fost construită de Samuel Mătz din Biertan. în 1862 a fost reparată şi montată în biserica nouă. în partea de vest a bisericii este ataşat turnul-clopotniţă, construit tot la începutul sec. al XV-lea, ca şi biserica veche, având 3 etaje. Cel superior, cu creneluri, deschizături pentru turnarea smoalei şi o galerie, astăzi mult deteriorate, a fost ridicat la începutul sec. al XVI-lea în scopuri de apărare. în anul 1963 s-au executat reparaţii capitale.