Personalitati

EROI Al COMUNITĂŢII
Eroii din Mihăileni căzuţi în al doilea război mondial

1. Agîrbician Mihai 11. lonaş Mihai
2. Aron Dumitru 12. Leb Ion
3. Băcilă Lucreţia 13. Leb Simion
4. Boţoman Ion 14. Moldovan Nicolae
5. Codrea Mihai 15. Neamţu Ion
6. Crăciun Ion 16. Oarga Mihai
7. Crăciun Mihai 17. Opriş Dumitru
8. Dan Ion 18. Puşcaş Simion
9. Dan Alexandru 19. Ruja Nicolae
10. lonaş Ion  

PERSONALITĂŢI – FII Al SATULUI

Pavel Leb
(n. cea 1790, Mihâileni – 11.12.1888)
preot, ctitor, revoluţionar român în 1848

S-a născut într-o familie înstărită de români, aceştia având posibilitatea să-şi trimită fiul la şcoală; învăţat şi vorbitor a mai multor limbi, a devenit unul dintre cei mai respectaţi preoţi din ţinut.
A absolvit teologia, slujind o perioadă mare în satul Mihăileni. El a organizat satul ca o singură comunitate religioasă unită, pe vremea aceea în sat fiind preoţi de mai multe confesiuni; el a iniţiat şi sprijinit construcţia frumoasei biserici de piatră din mijlocul satului (terminată în 1839) Tot în timpul lui, a fost construită casa parohială în 1848 Pavel Leb intră în viaţa politică fiind unul dintre apropiaţii lui Avram lancu Ungurii l-au condamnat la moarte şi a făcut parte dintr-un lot de 13 preoţi ce urmau să fie executaţi. După începerea execuţiei, cei rămaşi în viaţă au fost salvaţi de venirea trupelor ruseşti, soldaţii unguri fiind nevoiţi să fugă. Printre cei care au scăpat a fost şi Pavel Leb Ulterior, a fost întemniţat la Bălgrad (Alba lulia), odată cu Avram lancu şi cu alţi revoluţionari români soţia sa, care a făcut multe sacrificii pentru a-l scăpa din închisoare, povestea că la Bălgrad temnicerii îl băteau pe lancu „cu biciu-n cap”, astfel se explică boala de care acesta a suferit mult timp după ieşirea din temniţă. După eliberare, Pavel Leb obişnuia să povestească nepoţilor şi copiilor „las’ că vine vremea când le veţi învăţa voi pe toate acestea în şcoală” înzestrat cu o cultură aleasă, Pavel Leb s-a dovedit a fi o personalitate foarte complexă, până la moarte slujind comunitatea şi stăruind pentru bună înţelegere şi dreptate socială Fiica sa, Ana, s-a căsătorit cu preotul Pavel Vlad, fiu de ţăran din Mihăileni. Acesta din urmă a decedat în 1879, după o călătorie la Sibiu, lăsând în urma sa pe soţia Ana Vlad, cu doi copii; Măria (viitoarea mamă a celebrului profesor, om politic şi ziarist dr Valeriu Branişte) şi loan (ulterior preot în satul natal, in spiritul bunei tradiţii de familie) Preotul Pavel Leb a fost înmormântat în cimitirul din Mihăileni, fund şi in prezent amintit ca un demn înaintaş al localităţii, personalitate istorică de seamă a ţinutului şi străbunic al lui Valeriu Branişte.

Măria Vlad
(n. 1848, Mihăileni-1 15.08.1931, Braşov)

Soră a preotului loan Vlad şi nepoată a preotului Pavel Leb (fiica lui Pavel Vlad şi Ana Leb) a primit o educaţie aleasă Căsătorită la 20 de ani, cu Moise Branişte, se dovedeşte a fi o demnă urmaşă a venerabililor ei străbuni, fiind o mamă exemplară şi o femeie deosebită, prin caracterul ei deschis şi nobil ce impunea respect în societatea înaltă La data căsătoriei, Moise Branişte era licenţiat în drept, om cult şi fin cunoscător al greutăţilor satului românesc (fiu de ţărani iobagi din Merghindeal) a ştiut să răzbească in societate, ajungând la înalta funcţie de primpretor la Miercurea Sibiului. împreună au avut 6 copii, viaţa rezervându-le o existenţă plină de greutăţi dar şi de mari împliniri. în 1891, Moise Branişte moare de atac de cord După înmormântarea soţului său (în cimitirul săsesc din Miercurea Sibiului, ulterior reînhumat la Merghindeal peste osemintele tatălui său, prin strădania Măriei Preda şi a dr Pascu), Măria Vlad (căs. Branişte) se stabileşte cu cei 6 copii la Braşov, întreaga existenţă dedicând-o creşterii copiilor ei întru cunoaşterea trecutului şi în spiritul respectului pentru valorile nepieritoare ale neamului nostru. De la ea, copii au moştenit pasiunea pentru frumos, adevăr şi muncă. A murit la 15.08 1931, fiind înmormântată la Braşov, în Şcheii Braşovului, în cimitirul din incinta bisericii „Sf. Nicolae”, alături de fiica sa Victoria (căs. Oniţiu) şi ginerele său Virgil Oniţiu – fost director al Liceului „Andrei Şaguna” Fiul cel mare al Măriei Vlad a fost Valeriu Branişte.

Valeriu Branişte
doctor în filologie, ziarist, om politic mare luptător pentru întregirea neamului (n. 22.01.1869, Cincu – t 1.01.1928, Lugoj)

Născut la Cincu, într-o casă ce poartă astăzi o placă memorială (în ea se află farmacia comunei), a stat aici până la începutul clasei a ll-a, familia Branişte mutându-se pe rând, la Sighişoara, Sălişte, Tălmaciu, Sibiu şi în sfârşit, la Miercurea Sibiului. Desele mutări au fost determinate de anii grei pe care i-au trăit intelectualii români, nevoiţi să accepte funcţii diverse pentru a se afirma într-o societate în care românii nu aveau trecere în funcţiile publice. Valeriu Branişte începe studiile liceale în 1879 la Sibiu. Vacanţele de vară le petrecea la Mihâileni, la unchiul său, loan Vlad şi la străbunicul lui, Pavel Leb. La Mihăileni a învăţat să preţuiască tradiţia populară, ajungând să culeagă de la oameni simpli tot ce era cântec, strigătură, doină şi baladă. Ţăranii din sat ştiau multe versuri şi, întotdeauna când plecau sau se întorceau de la câmp, văile răsunau de cântecele lor. Astfel, a ajuns la numai 15 ani colaborator la Tribuna, o parte din versurile lui fiind publicate sub denumirea de „Chiote poporale de pe Valea Buii”. La Miercurea Sibiului, Valeriu Branişte a învăţat limba germană. După bacalaureat, a urmat filosofia la Budapesta, luându-şi apoi doctoratul, cu un studiu despre Andrei Mureşianu, lucrare ce a apărut la Budapesta în 1891.